În aceste momente în care întreaga omenire este în impas, unii oameni au ales să fie de ajutor pentru alții, neputincioși în calea virusului mortal.
În timp ce în prima linie, în lupta pentru viață, se află medicii, eroii în halate albe, în liniiile din spatele lor sunt voluntarii. Acei oameni a căror muncă nu se vede dar este simțită din plin de cei aflați în impas.
În aceste zile, o vorbă bună este foarte valoroasă. Mai ales pentru buncii care locuiesc singuri, în satele județului.
Astfel de ‘îngeri penru bunici‘ sunt și trei tineri din Scărișoara, o studenta și doi elevi. Maria, o studentă la Drept și doi liceeni, Edy și Ionuț, au decis ca zilnic să îi ajute pe bătrânii din comună.
Aceștia le cumpără alimente, medicamente, le încarcă buteliile sau orice altă activitate ce implica deplasarea în afara casei.
„Noi am început cu câteva persoane care erau vecine cu mine şi aveau nevoie de pâine, plata facturilor, nişte cumpărături minimale, fructe, în general, şi după, au apărut diverse cereri, tot de acelaşi gen. Medicamente… Suntem trei, deocamdată ne descurcăm, sunt în jur de 15 vârstnici, ieri am mai verificat o listă de la primărie şi urmează să facem o actualizare, vom trece pe la dânşii să-i întrebăm ce nevoi au. Dacă se vor înmulţi cazurile, probabil vom suplimenta şi echipa. Facem cumpărăturile în comună, doar în cazul în care ar apărea ceva care nu s-ar găsi, atunci am putea să mergem şi în altă parte. Aş putea să merg la Caracal, eu, pentru că băieţii sunt minori, e cel mai apropiat oraş, asta numai în caz de medicamente pe care nu le putem găsi aici, să nu ne expunem degeaba la risc. În rest, toate produsele alimentare le-am găsit“, a declarat Maria.
În fiecare zi sunt ajutați alți bătrâni. Voluntarii se organizează în așa fel încât treaba lor să fie finalizată în timp scurt. Dar, în aceste clipe în care pentru mulți disperarea este un dușman mult mai de temut, faptul că cineva vine la ei este un lucru prețios.
Printre oamenii ajutați de cei trei tineri se numără și tanti Oana, o bunică de 101 ani.
„Se descurcă, e destul de în forţă. Nu cred că înţelege exact ce se întâmplă (n.r. – contextul în care s-a impus starea de urgenţă), dar, vă daţi seama că unui om la 101 ani nu-i mai este frică de moarte. Tuşa Oana oricum ne-a spus un lucru care m-a impresionat foarte mult, anume că cel mai dureros este să trăieşti atât, pentru că vezi toate persoanele dragi că mor. E o pedeapsă, pe undeva, că trăieşte atât şi probabil are şi copii care i-au murit. Te încarcă astfel de experienţe, mai ales că ai bunici şi… (…) Când ajungi acolo, omul ăla are lacrimi în ochi. Din start are lacrimi în ochi doar pentru că pur şi simplu îi deschizi uşa. Majoritatea n-au nevoie de prea multe, dar numai aşa, să mai stai un pic… Poate au avut nevoie doar de pâine şi poate ar fi putut să şi-o cumpere, ca şi până acum, dar efectiv că le deschizi poarta şi-i întrebi… Te invită – hai, vino să stăm un pic de vorbă! – Pleci aşa… Ai vrea să mai stai, dar efectiv mai ai şi alte chestii de făcut, este şi situaţia care nu-ţi permite…“, a explicat Maria.
Mulți dintre acești bătrâni au copiii plecați în străinătate. Au rămas în Spania sau Anglia, prinși de pandemia de COVID 19.
Redactor: Georgeta Trusca
