În octombrie 2026, un pacient a primit primul tratament clinic cunoscut care folosește tehnologia prime editing pentru a modifica ADN-ul direct în organism. Anunțul, relatat de revista Nature, marchează trecerea unei platforme avansate de editare genetică spre evaluarea clinică in vivo.
Până acum, prime editing fusese folosit clinic numai ex vivo, în terapia pentru boala granulomatoasă cronică dezvoltată de aceeași companie: celulele stem ale pacientului au fost editate în laborator și abia apoi reintroduse în organism. Tratamentul experimental, dezvoltat de compania americană Prime Medicine, este investigat în boala Wilson, o afecțiune ereditară care perturbă metabolismul cuprului și poate provoca leziuni hepatice și neurologice severe. Prima administrare a fost anunțată la 5 octombrie, iar rezultatele inițiale ale studiului sunt așteptate în 2027.
Tehnologia prime editing, descrisă în literatura științifică în 2019, extinde capacitatea cercetătorilor de a modifica secvențe genetice cu precizie. Sistemul combină o variantă a proteinei Cas9 care taie o singură catenă a ADN-ului cu o reverstranscriptază, enzima care copiază ARN în ADN, și cu un ARN ghid extins. Acesta indică locul intervenției și conține totodată șablonul noii secvențe. Modificarea este astfel „scrisă“ direct în ADN, fără ruperea ambelor catene ale dublei elice. Mecanismul permite înlocuirea unor litere ale codului genetic, precum și inserarea sau eliminarea unor fragmente scurte de ADN. Pentru medicina genomică, această flexibilitate deschide posibilitatea de a aborda o gamă largă de variante genetice asociate bolilor ereditare.
Studiul clinic vizează o variantă patogenă a genei ATP7B, denumită H1069Q, care afectează funcția unei proteine implicate în eliminarea cuprului prin bilă. În boala Wilson, dereglarea acestui proces duce la acumularea progresivă a cuprului, în special în ficat, cu posibile consecințe neurologice și sistemice. Tratamentul experimental PM577a se administrează printr-o singură perfuzie intravenoasă, iar nanoparticule lipidice transportă componentele de editare către celulele hepatice. Studiul de fază I/II este deschis și testează doze crescătoare. El înrolează inițial adulți stabili sub tratamentul standard, iar ulterior și adolescenți.
Pe lângă evaluarea siguranței și tolerabilității, studiul va măsura eliminarea cuprului prin tomografie cu emisie de pozitroni cu cupru-64 și prin markeri sanguini și urinari. Va evalua și posibilitatea ca pacienții să renunțe la tratamentul standard. Obiectivul biologic este corectarea variantei genetice care contribuie la boală; rezultatul clinic va depinde de datele obținute în studiu.
Editarea genetică direct în organism ridică simultan mai multe provocări: livrarea eficientă a sistemului molecular în țesutul vizat, precizia intervenției, eventualele modificări nedorite și persistența efectului. Evaluarea acestor parametri va determina în ce măsură platforma poate deveni o opțiune terapeutică pentru boala Wilson și, ulterior, pentru alte afecțiuni monogenice. În această etapă, administrarea primei doze reprezintă un reper clinic și tehnologic. Siguranța și eficacitatea vor fi stabilite prin monitorizarea participanților și analiza datelor clinice.
În România, editarea genetică terapeutică nu are încă cercetare experimentală proprie, dar domeniul este urmărit îndeaproape. O echipă a Institutului de Cercetare-Dezvoltare în Genomică și a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din București a publicat în 2026, în revista Functional & Integrative Genomics, o sinteză asupra metodelor care pot introduce gene întregi în genom. Este exact zona în care prime editing își atinge una dintre limite: tehnologia nu poate integra fragmente mai mari de aproximativ 5.000 de baze, iar autorii analizează sistemele care o combină cu enzime de recombinare pentru a depăși acest prag.
Același institut construiește, prin proiectul ROGEN, infrastructura de secvențiere necesară oricărei terapii care pornește de la identificarea unei variante genetice precise. [4, 5]
Redactor: Lupu Geanina
