Descoperit întâmplător în anul 2005 Coiful Chalcidic de la Balș, județul Olt, face parte din tipul II, grupa tracică (Pflug), având ca zonă de producție și utilizare intensă, Grecia, Italia, Macedonia și Tracia.
Piesa are o mare valoare istorico-arheologică fiind lucrată într-un atelier greco-macedonean din nordul Mării Egee sau de meșteri greci itineranți, undeva la sud de Dunăre. Pe diverse căi această cască militară a ajuns în nordul Dunării, cel mai probabil făcând parte din arsenalul unui aristocrat sau războinic de seamă care a trăit cândva în secolul al IV-lea a.Chr.
Coiful are o morfologie „falică”, are calota elipsoidală, cu linie de demarcaţie între calotă şi partea sa inferioară, apărătoare de ceafă joasă, arcuită pe gât, obrăzare fixe foarte alungite, perpendiculare pe calotă, deschideri pentru urechi, arcade delimitate de o margine lată și apărătoare de nas scurtă, terminată drept. Marginea din faţă a obrăzarelor este zimţată, iar cea posterioară și inferioară rotunjite. Piesa este decorată cu câte un ornament în val ușor spiralat (coarne de berbec stilizate) în partea din spate sus a fiecărui obrăzar, realizat în tehnica „au repoussé”. Are următoarele dimensiuni: înălțimea 26,8 cm, circumferința maximă a calotei de 65 cm, grosimea de 1,8 mm în zona oculară și 2,8 mm în zona cervicală. Greutatea este de 820 grame.
Artefactul de la Balș a fost subiectul unor analize metalografice comparate, realizate în anul 2005 la Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” din București.
S-a folosit tehnica analizei elementale prin fluorescență de raze X (XRF), bazată pe o sursă radioactivă de Americiu-241, cu o radioactivitate totală de 30 mCi . A reieșit faptul că artefactul este realizat din bronz – aliaj cupru-staniu, în proporție de 65% Cu – 35% Sn. În aliajul piesei de la Balș s-a evidențiat prezența nichelului, zincului, arsenului și a unor urme de plumb, fier, argint și aur. Urmele de metale prețioase permit ipoteza că artefactul a avut porțiuni argintate și/sau aurite.
Pentru coiful de la Balș, analogiile din spațiul nord-dunărean cele mai apropiate, și morfologic și geografic, sunt coifurile de la Budești, jud. Călărași și Cuptoare, jud. Caraș Severin. Tot aici trebuie menționate și coifurile de tip Chalcidic de la Făcău, jud. Giurgiu, Zimnicea, jud. Teleorman, Mercina, jud. Caraș Severin, Olănești, raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova și obrăzarul de la Ocna Sibiului, jud. Sibiu, care, chiar dacă sunt variante diferite ale coifurilor de tip Chalcidic (Pflug V), conturează dispersia acestui tip de echipament defensiv în nordul Dunării.
Coifurile de bronz în discuție sunt elemente de echipament cu dublu standard: sunt atât elemente de protecție efectivă în luptă, cât și piese de prestigiu (paradă). Contemporaneitatea acestor piese cu mai celebrele coifuri princiare de aur și argint – inspirate din coifurile de tip Chalcidic – ne arată și o ierarhizare internă a societății tracilor din nordul peninsulei Balcanice, geții în acest caz.
Descoperirea coifului de bronz de la Balș completează modelul și contextul general afișat de elitele getice nord-dunărene între secolele V-III a. Chr., model evident conectat la acel moment cu civilizația greco-macedoneană.
Redactor: Geanina Lupu
