În fiecare an, data de 31 octombrie marchează aniversarea Zilei Internaţionale a Mării Negre, după ce, în anul 1996, miniştrii mediului din cele șase țări riverane – Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia și Ucraina – au semnat Planul Strategic de Acțiune pentru Marea Neagră, un document ce conține cel mai complet set de strategii și măsuri pentru salvarea și reabilitarea zonei. Marea Neagră este a treia mare ca suprafață din Europa, după Marea Mediterană și cea a Nordului. Este totodată cea mai izolată mare fața de oceanul planetar, singura legatură cu restul oceanului mondial, via Marea Mediterană, fiind prin strâmtorile Bosfor, Dardanele și Gibraltar și cu Marea Azov în nord-est, prin strâmtoarea Kerch. De mii de ani, în apele sale există o viață marină bogată și diversă, iar locuitorii de pe țărmurile ei au prosperat datorită pescuitului abundent. Milioane de oameni au beneficiat de cura helio-marină și s-au bucurat de frumusețea peisajului litoral: țărmuri muntoase, faleze înalte, plaje nisipoase, limanuri și grinduri deltaice. Fiind o mare tipic interioară, Marea Neagră depinde în mare măsură de propriul bazin de acumulare a apei, prin care curg o mulțime de fluvii, printre care Dunărea, Niprul, Nistrul, Don, Ciorohi, Cizil-Irmak. Salinitatea apelor de suprafață ale Mării Negre este de 18-89, ceea ce înseamnă de două ori mai puțin decât salinitatea oceanică normală de 35-89. Principala cauză a desalinizării Mării Negre este volumul mare de apă dulce care ajunge în ea și volumul limitat de apă sărată din Marea Mediterană ce pătrunde prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. Speciile de pești cele mai răspândite sunt: guvidele, chefalul, cambula, morunul, scrumbia, rândunica de mare, pălămida, hamsia, calcanul, precum și alți pești răpitori (specii de rechini, care ating 15-20 kg). Situația ecologică a Mării Negre s-a înrăutățit în ultimii 35 de ani din cauza reziduurilor transportate de râurile din 17 țări, pescuitului excesiv și a deversărilor necontrolate de produse petroliere. Cele mai multe stocuri de pește din Marea Neagră, deja afectate de consecințele poluării, au fost supra-exploatate sau sunt amenințate de supra-exploatare. În consecință, există un risc serios de pierdere a unor habitaturi valoroase și a unor peisaje, și, în cele din urmă, a biodiversității și productivității ecosistemului Mării Negre. Un pas important a fost facut în data de 21 aprilie 1992, când a fost semnată la București Convenția de Protejare a Mării Negre Împotriva Poluării, dezvoltată cu asistență UNEP, fiind semnată, ulterior, de toate țările din regiune. Convenția de la București a intrat în vigoare la 15 septembrie 1992, reprezentând cadrul legal care concentrează prioritățile și principalele direcții ale activităților internaționale în problemele de mediu ale bazinului Mării Negre, incluzând conservarea biodiversității. Totodată, o politică comună a țărilor din jurul Mării Negre, referitoare la protejarea și folosirea resurselor, a fost formulată în Declarația de la Odessa. Ministerele Mediului din Bulgaria, Georgia, Rusia, România, Turcia și Ucraina au semnat acest document la 7 aprilie 1993, în Ucraina. Declarația conține un orar rezonabil al acțiunilor care vizează unirea eforturilor tuturor sectoarelor societății pentru conservarea și protecția mediului Mării Negre. Numai împreună, autoritățile, sectorul de afaceri, organizațiile non-guvernamentale și cetățenii putem proteja mediul marin, înțelegând necesitatea continuării acțiunilor privind dezvoltarea durabilă a Mării Negre.
Redactor: Roxana Mihalache
