Rana de nedreptate se activează aunci când copilul a simțit că nu este tratat corect, că regulile nu sunt egale, că efortul său nu este recunoscut sau că afecțiunea este condiționată de performanță.
Copilul își spune: „Trebuie să fiu perfectă ca să fiu respectată.Nu e corect ce mi se întâmplă. Dacă nu sunt impecabilă, pierd valoare.”
Caracteristici:
- perfecționism accentuat
- rigiditate mentală și emoțională
- autocontrol excesiv
- dificultate în a simți și exprima emoțiile
- autoexigență foarte mare
Se activează când:
- ești criticată pe nedrept
- munca ta nu este apreciată
- regulile se schimbă sau nu se aplică egal
- simți lipsă de recunoaștere
- apare favoritismul
Reacții automate:
- rigiditate și închidere emoțională
- judecată severă (față de sine și alții)
- răceală aparentă
- control prin reguli și standarde
- detașare afectivă
„Trebuie să fiu corectă. Trebuie să fiu impecabilă.”
Constituție fizică:
corp drept, ,postură rigidă, mișcări controlate, tensiune în maxilar și spate, expresie serioasă, respirație controlată,
Corpul spune:„Stau drept. Nu greșesc, ca să nu fiu în pericol.”
Cum ieși din rana de nedreptate:
prin înmuierea controlului și a-ți da voie să simți emoțiile din corp
Conștientizarea rigidității, faci trecerea de la ”Trebuie să fiu perfectă ca să mi se recunoască valoarea, la „Nu trebuie să fiu perfectă ca să am valoare., astfel separi sentimentul că ești valoroasă de performanță.
.Reconectare cu emoția:
Când apare reacția cobori din minte, în corp, permiți emoția să fie fără a o judeca/ eticheta,respiri profund, lași tensiunea să se topească,
Emoția dizolvă rigiditatea.
Rescrierea mesajului interior, de la „Valoarea mea vine din corectitudine., la „Valoarea mea este intrinsecă.”
Identitatea creatoare nu se pedepsește pentru greșel, nu se definește prin performanță, nu se închide emoțional, permite imperfecțiunea
Învață să spui: „Pot ”greși” Pot simți „Sunt suficientă.”
- trăiești din flexibilitate, nu din rigiditate, simți fără vină, creezi fără presiune, acționezi din adevăr interior, nu din reguli impuse
Nedreptatea se vindecă atunci când nu te mai judeci pentru a simții că meriți.
Rana de abandon, de respingere – De la reacție, la creație
Rana de abandon apare atunci când, devreme în viață, copilul nu a simțit prezență emoțională constantă: nu neapărat lipsă fizică, ci lipsă de disponibilitate afectivă.
Credințe ferme: „Sunt singură, Nu pot conta pe nimeni. Dacă nu mă agăț de el/ ea, îl/ o pierd.”
Caracteristici:
- frică profundă de a fi lăsată, uitată, înlocuită
- nevoie intensă de conexiune, reasigurare, apropiere
- dificultate de a fi singură (emoțional sau fizic)
- hipersensibilitate la distanță, tăcere, retragere
- tendința de a se contopi cu celălalt
Rana de abandon se activează când:
- cineva nu răspunde la mesaj / telefon
- partenerul devine mai distant sau ocupat
- cineva pleacă (chiar temporar)
- apare separare, pauză, retragere emoțională
- nu primești confirmare, validare, atenție
Reacții specifice:
- agățare emoțională
- dependență afectivă
- cerere excesivă de reasigurare
- dramatizare („nu-ți pasă”, „m-ai părăsit”)
- frică intensă și plâns – anxietate
- renunțarea la sine pentru a păstra relația
Reacția este: „Nu pleca. Am nevoie de tine/ Nu pot să trăiesc fără tine!.”
Constituție fizică:
Atenție: nu este regulă absolută, ci tendință energetică!
- corp mai moale, energie mai scăzută în zona pieptului, musculatura moale, umeri ușor căzuți, privire care „caută” mereu pe cineva, însă nu poate susține privirea, respirație superficială,
Cum ieși din rana de abandon:
prin prezență conștientă cu tine!
Conștientizarea reacției „Acum nu trăiesc prezentul. Trăiesc rana.”
O observi! Simți intens, accepți că te simți abandonată!
În loc de mesaj/ răspuns compulsiv, agățare, justificare, creezi pauză:respiri, ți aduci atenția în corp, simți golul fără să-l umpli imediat cu furie, durere, sau altă emoție joasă!
Eul Copil:
Reacționez emoțional intens când ceva nu merge cum îmi doresc.
Mă simt ușor rănită, respinsă sau neînțeleasă, nedreptățită
Am tendința să evit responsabilitatea sau să aștept ca altcineva să rezolve.
Oscilez între entuziasm și descurajare.
Simt nevoia de validare, aprobare sau protecție din exterior.
Fac lucruri din impuls sau din dorința de a fi iubită.
Mă simt mică sau neputincioasă în fața conflictelor.
Eul părinte:
Simt nevoia să corectez, să sfătuiesc sau să „știu mai bine”.
Judec ușor comportamentul meu sau al altora.
Îmi impun reguli rigide sau standarde foarte înalte.
Mă simt responsabilă pentru emoțiile și deciziile altora.
Am tendința să controlez sau să protejez excesiv.
Îmi vorbesc adesea critic sau autoritar.
Simt că „așa trebuie”, chiar dacă nu-mi face bine.
EUl adult
Pot observa o situație fără să reacționez impulsiv.
Îmi asum responsabilitatea pentru alegerile mele.
Pot lua decizii bazate pe claritate, nu pe frică sau vinovăție.
Pot asculta și analiza fără a judeca.
Îmi recunosc emoțiile fără să fiu condusă de ele.
Caut soluții realiste și echilibrate.
Aleg conștient cum răspund, nu reacționez automat.
Rescrierea mesajului interior:
În loc de: „Nu pot singură! Sunt abandonată/ Nimeni nu mă iubește/ Nimeni nu mă vede/ Sunt a nimănui!.”
Spui: „Sunt cu mine și cu Sursa Atoatecreatoare!. Prezența mea și a Divinității îmi sunt suficiente! Nicio clipă nu sunt singură, de fapt, fiindcă întotdeauna îl am pe Dumnezeu cu mine!.”
Accesarea adultului interior
Contribuie la accesarea identității creatoare, din energia căreia spui:
Pot fi în relație fără să mă pierd.”
„Conexiunea nu dispare dacă sunt prezentă cu mine.”
„Nu mă abandonez ca să nu fiu abandonată.”
- Rana de respingere:
Se activează când copilul a simțit că nu este dorit, acceptat sau validat pentru ceea ce este., prin micro-mesaje repetate: critică, comparație permanentă
Copilul crede că: „Ceva e greșit cu mine, Dacă sunt eu, nu sunt acceptat/ă, Trebuie să mă schimb (să fiu ca X, ca Y) ca să fiu iubită.”
Caracteristici:
- sensibilitate extremă la critică și respingere
- rușine profundă legată de identitate
- tendință de a se retrage sau de a se face „mică”
- dificultate în a se exprima autentic
- perfecționism sau autocenzură constantă
Se activează când:
- cineva te critică, chiar și subtil
- nu ești aleasă / invitată / apreciată
- ești comparată cu altcineva
- cineva nu este de acord cu tine
- simți că nu contezi sau nu ești văzută
Reacții automate:
- retragere emoțională
- evitare, fugă, izolare
- autosabotaj („oricum nu sunt suficient de bună”)
- mascarea adevăratului sine
- conformism excesiv sau perfecționism
Reacția este: „Mai bine dispar decât să fiu respinsă.”
Constituție fizică:
- corp subțire, fragil sau tensionat
- postură retrasă, „strânsă”
- umeri aduși în față
- mișcări mici, discrete
- privire care evită contactul direct
- respirație superficială
Corpul spune: Nu te uita la mine. Nu mă lua în seamă.”
Cum ieși din rana de respingere:
Prin acceptare de sine, prin acceptarea dreptului celuilalt de a respinge aspecte alte tale!” – nimeni nu e oblgat să te placă intru totul, așa cum nici tu nu placi pe cineva întru totul!
Prin conștientizarea mecanismului de activare a rănii, spunând: ”Nu sunt eu respinsă acum, rana mea este activată!” Astfel se crează separare între identitate și reacție!
Când apare impulsul de retragere:, oprești fuga, aduci atenția în corp, respiri lent și, simți rușinea fără să o respingi
Rușinea se dizolvă când este văzută și acceptată!.
Rescrierea mesajului interior: de la „Nu sunt suficient de bună!”, la „Sunt suficientă exact așa cum sunt.”
Identitatea creatoare nu se micșorează ca să fie acceptată, nu se ascunde, nu cere voie să existe, spune simplu: ”Asta sunt! Asta simt! Asta aleg!”
Redactor: Geanina Lupu
